Lucian Nastasă Kovacs: Intelectualii publici și libidoul puterii

Lucian Năstasă Kovacs

Teme de discuţie

1.      Autorul susține că diploma nu te face intelectual. Vă puteți gândi la exemple de ne-intelectuali cu diplomă?
Click aici ca să vă spuneţi părerea şi să vedeţi ce spun alţii.

2.      Ce părere aveți de afirmația că mass media și banii publici ignoră intelectuali valoroși, promovând doar anumite personalități și lăsând peste graniță impresia că “România actuală are numai câteva creiere”?
Click aici ca să vă spuneţi părerea şi să vedeţi ce spun alţii.

3.      A devenit România patria “clientelismului” intelectual?
Click aici ca să vă spuneţi părerea şi să vedeţi ce spun alţii.

__________

Pe scurt, ce scrie autorul în Idolii forului

Lucian Năstasă Kovacs, o autoritate de mult recunoscută în lumea istoricilor ideilor și intelectualilor din estul Europei, e un cercetător reputat al Academiei Române și autor al mai multor studii biografice și sociologice despre carierele intelectualilor publici români, cum ar fi cei din generația lui Nicolae Iorga. El analizează ramificațiile fascinației publice pentru puterea și prestigiul statutului de intelectual public. Această fascinație, sugerează el, este produsul proastei înțelegeri a capacităților reale ale intelectualului când vine vorba de a schimba lumea. Această neînțelegere, de multe ori interesată, a dus în Romania la una dintre cele mai rapide și dezastruoase, din punctul de vedere al calității, creșteri a numărului de persoane ce se pot prezenta ca ”intelectual”. În aceste condiții, e normal să ne întrebăm dacă produsul râvnit, poziția de intelectual, era chiar atât de prețios? Mai mult, era produsul pe care l-am primit, masa de manevră politică și socială a celor semi-școliți de universități-fantomă și de programe de doctorat inventate, cel pe care l-am meritat?

__________

Despre Lucian Năstasă Kovacs

Născut la 19 septembrie 1958, la Râmnicu Sărat, jud. Buzău. Cercetător științific I, șeful departamentului de Istorie Contemporană, Academia Română, Institutul de istorie „George Barițiu” din Cluj. Profesor universitar asociat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj și profesor Jean Monnet la Universitatea din Alba Iulia. Absolvent al Facultăţii de istorie-filosofie, Universitatea Al.I.Cuza, Iaşi, 1984. Doctor în istorie la aceeaşi universitate, 1996. Cele mai reprezentative publicaţii : Generaţie şi schimbare în istoriografia română (sfîrşitul secolului XIX şi începutul secolului XX), Cluj, Presa Universitară Clujeană, 1999 ; Intelectualii şi promovarea socială (Pentru o morfologie a câmpului universitar), Cluj, Limes, 2004 ; „Suveranii” universităţilor româneşti. Mecanisme de selecţie şi promovare a elitei intelectuale, Cluj, Limes, 2007. Cel mai important proiect: Ethnically and Confessionally Composite Elites in East Central Europe. Estonia, Hungary, Latvia, Slovakia, Transylvania, Voivodina- in comparison (cc.1900-1950) [Elite intelectuale mixte etnic şi confesional în Europa Centrală şi de Est. Estonia, Ungaria, Letonia, Slovacia, Transilvania, Voivodina- studiu comparative], proiect finanţat de Uniunea Europeană (2009-2011). Locuieşte la Cluj.

Un comentariu la “Lucian Nastasă Kovacs: Intelectualii publici și libidoul puterii”

1. Mitru Dumitru spune:

   08/02/2010 la 14:09

   Nu inteleg cum pot fi analizati in acelasi capitol intelectualii publici care exercita hegemonia asupra discursului public si acei “misérables” cu diplome care il supara atat de mult pe autor. Pentru a legitima o astfel de intreprindere nu exista decat doua modalitati: ori se arata cum circula puterea de sus in jos si viceversa (si atunci avem o microfizica dinamica a puterii), ori se mizeaza pe opozitia statica dintre intelectualii publici si plebea universitara pentru a arata catastrofa la care conduce hegemnia plus mimetismul. In ambele situatii, la mijloc ar trebui sa se afle dezirabila “clasa de mijloc a spiritului”. Dar nu rezulta din articol, ci numai din titlul de pe coperta, daca iti amintesti de el si daca te intrebi de ce autorul nu abordeaza problema plagiatului stiintific din perspectiva structurala. Dar asta iti deschide apetitul pentru alte intrebari, de exemplu: daca nu te faci intelectual public cu diplome, atunci nu are rost sa vorbim despre diplome si, prin urmare, nici despre plagiat. Care este miza, atunci? Pentru discutia despre intelectuali, putere si diplome, “provocarea prietenului Sorin Antohi” nu e mai putin relevanta decat analiza cazului Catalin Turliuc. E mai usor sa discuti pe clasici…

   Răspunde